topaind prin publicitate

M-am trezit de dimineata fara ajutorul nimanui...fara 10 alarme puse pe telefonul mobil..rar se intampla asta:P Eram entuziasmata si abea asteptam sa ajung in fata juriului impreuna cu ekipa mea.. sa prezentam ce am muncit..sa ne facem auzite. Pe drum imi veneau in minte toate clipele in care cele 5 bosqutzee radeau de "bikinoasa"...clipele in care atmosfera se incingea de la prea multe idei ce strigau sa fie folosite...momentele in care ajungeam in cismigiu pentru k acasa nu s mai putea(in natura se creeaza mai bine)...bicicleta Andreei...care era folosita excesiv si care ne dadea inspiratie:P...toate zilele in care am muncit impreuna.
La ora 11, cele 5 bosqutzee urmau sa se intalneasca din nou..Am gasit Centrul Metropolitan pentru Tineret, ne-am gasit comisia de jurizare, ne-am inregistrat. "Domnisoara in negru" ne anunta k este o intarziere de 45 de minute si k vom intra muuult mai tarziu. Problema: nu mai ajungem sa prezentam proiectul la economie. Eh..totul pentru OC, nu?Dar peste 5 minute aceeasi domnisoara apare din nou: "Echipa Bosqutzee?...Intr-un minut intrati!". Say what? un minut?...un minut ne ia numai sa urcam scara:P..cik n-au venit cateva ekipe si noi suntem urmatorii..Mda...si totul s-a decalat cu acealeasi 45 de minute...dar de data asta inapoi.. N-am simtit nimic, nici o emotie. D c?.. N-am avut timp.Am intrat..am vorbit cu juriul (Paula Hotea, Bogdan Naumovici,Razvan Capanescu). Mi-a placut ca ne-au ascultat...ca ne-au pus intrebari...ca n-au fost reticenti la ideile noastre neconventionale. Nu stiu cand am iesit.. Dar am vazut in poze k am iesit..Aveam in gand numai ce am spus juriului....daca a fost bine...oare ce crede juriul...Mai avem de asteptat..pana maine dupa-amiaza
Am vazut si alte ekipe participante..tineri patrunsi de flacara advertising-ului...ekipe ce au muncit zi si noapte pentru a demonstra ceea ce pot...
Si asa au ajuns bosqutzelee si la OC....

0 comentarii

Cui ii plac desenele animateeeeeeee? Eu le adoooooor!!! Of! Unori lumea din juru’ meu se plange k sunt prea copilaroasa…mda…sunt! Shi imi place k sunt asa shi nu o sa ma schimb eu pt nimeni! Cine nu vrea sa mai fie makr pentru o clipa copil…asa…fara nici un fel de griji…asta nu prea se poate din pakte…dar se poate sa pastrezi in adancul sufletului putin din spiritul copilariei… Eu am pastrat cam mult…de fapt…sunt 90% copil shi 10% ce ar trebui sa fiu… :P Chiar…ce ar trebui sa fiu… Eh! Grea intrebare… Dak stiti cantecul Danei Nalbaru-“Doar un copil”,stiti cum sunt eu in mare parte… Hihi! Shi k tot incepusem cu desenele…dap! Numai Adriana stie cat am batut-o la cap cu “Garfield”, “Ice Age” shi “Shrek”…saraca…a avut ghinionu sa fie cu me in clasa la liceu...acu shi la facultate…shi in aceeasi grupa…are viata grea ce mai… :)) Recent am zapacit-o cu “Aristocats”. Da tot nu am convins-o sa se uite… Uaf! Incapatanata fiinta! :P Dar animatia asta e asa de misto… Pe bune… Personajul meu preferat e Toulouse… am pus shi un filmulet cu el…dak sunteti curiosi,aruncati un ochi . Shi…km atat deokmdata… :* :* :* (Ralu)

0 comentarii

Ok! Frate! Sunt nebuna! Da! Mi s-a spus de mai multe ori… Shi ce? Urasc monotonia shi oamenii kre nu au simtul umorului! Ma uit uneori la oameni pe strada…majoritatea coplesiti de probleme,mohorati,anosti… cu totii avem probleme,dar uneori e bine sa mai faci shi haz de necaz…vorba aceea:o zi in kre nu ai zambit e o zi pierduta…perfect de acord! De asta incerc sa am mai mereu zambetul p buze shi cate o glumitza pregatita… Ador clipele knd dupa o zi plictisitoare la facultate ne strangem mai multi colegi shi tot drumul spre casa radem pana ne doare burta shi ne troznesc falcutzele… ;)) Dupa o astfel de zi ma simt super shi pot sa spun cu convingere k nu a fost o zi pierduta… Imi place sa rad shi sa cred k astfel fac muschi la burtik shi k dak o sa rad cu pofta in fiekre zi nu o sa mai fie nevoie sa merg la sala ;)) Glumesc! Da ar fi tare nu? Prea tare… In fine…concluzia:radeti fratilor…de orice,oricand,oriunde…ce dak se uita lumea stramb la voi shi zice:”ia uite shi nebuna/nebunul aia/ala!” Just don’t give a damn…voi sa va simtiti bine ;) Cam machiavelica nu? Vreo 52%...am facut un test odata…>:) V-am pooopat! Mai scriu cand mai gasesc niste inspiratie…(Ralu)

1 comentarii

Mare ce pare mic...sau mic ce pare mare? Bonsai-ul poate parea doar un "copac intr-un ghiveci" insa cresterea lui a devenit o adevarata arta...are nevoie de ingrijire si atentie...de minutiozitate. La prima vedere pare simplu de crescut un bonsai...dar ai nevoie de antrenament pentru a realiza un minunat bonsai...unul in care sa se reflecte shin-zen-bi ( adevar, esenta si frumusete ). Asa se intampla si cu advertising-ul. Un necunoscator poate spune ca a crea o reclama nu este "mare branza". Dar se insala...este nevoie de pricepere...si foarte important de pasiune. Multzi dintre cei ce s-au inscris nu pot spune ca stapanesc cunostintele de advertising.Nu este nevoie doar de teorie...este nevoie si de pasiune!Daca sunt pasionati vor reusi... Si acum tu, atotstiutorule in ale publicitatii, probabil ca strambi din nas. Nu-ti convine ca cineva care acum n-are habar isi merita locul langa tine. Acum nu-l merita, ai dreptate! Dar totul incepe cu dorinta, pasiune. Si pasiunea il va duce departe. Va invata, va munci, va pune suflet si nu se va opri pana cand "bonsai-ul lui de publicitate" va creste puternic, frumos si echilibrat. (Adriana )

0 comentarii

Probabil k te intrebi cine mai sunt si astea care se numesc bosqutzee...cine suntem??...competitiaaa....hahaha...Suntem verzi pentru ca de la atatea idei ne-am inverzit...topaim pentru ca avem prea multa energie...vrem sa cream..vrem sa invatam cat mai mult. Si de ce "BosQutzee"?...Pentru ca mai suntem si simpatice pe deasupra. Eh...incercam sa ne tratam d atata lauda...:P...

0 comentarii